Home Extern REPORTAJ: A schimbat criza Grecia? Ce se vede ca turist – episodul...

Frumoasa Grecia. Ţara uriaşă, nu departe de graniţele României, călduroasă, plină cu flori, cu plaje incredibile, mâncare ce te ia mereu prin surprindere şi cu acei oameni relaxaţi, care îşi trăiesc viaţa cum românii nu vor şti niciodată. Ştiu să se bucure de cafeaua de dimineaţă, de somnul de la amiază, rareori se grăbesc, au case elegante şi o degajare pe care străinul o vede ca de la turist la turist, deşi primul e turist de o săptămână-două, în timp ce celălalt pare să-şi trăiască viaţa ca într-o vacanţă permanentă. Aşa văd eu grecul. Îşi face treaba, dar nu uită de el. Sau, poate, nu uita de el.

grecia plaja zakynthos

În ultimii şase ani, într-un singur concediu de vară am sărit Grecia. În tot anul ce a urmat am simţit bine de tot că îmi lipsea ceva şi nu am mai renunţat la frumoasa rutină de două săptămâni de vară.

Anul ăsta, însă, ceva parcă s-a schimbat. Am fost în mai întâi în Zakynthos. O insulă uşor cosmopolită, ieşită categoric din tiparele satului grecesc, pitoresc, care era cel mai mult pe gustul meu. Am găsit însă un spectacol al naturii care a compensat cu ceea ce a schimbat mâna omului în staţiunile greceşti. Fascinantele ape turcoaz m-au făcut să-mi placă până şi stâncile sau pietrele din apă. Am simţit că dacă acestea nu erau, nu mai simţeam că fac baie în acea apă, cum îmi place uneori să spun, ca laptele.

grecia plaja zakynthos

Sunt multe de remarcat într-o insulă profund comercială. Nu pot să fac o comparaţie cu zona mai tradiţională, să spun aşa, Peloponez, partea mea preferată din Grecia. Dar o sa vorbesc despre aspecte economice şi ce vezi ca turist că s-a schimbat în atitudinea grecilor.

Peloponez, tavernă pe nisip

M-aş încumeta să spun că din ce în ce mai multe taverne se rebranduiesc în “restaurante”. O transformare într-un local unde eticheta pretinde mai multe şi, poate, va aduce mai mult bănet. Din stradă te întâmpină patronul sau omul lui de încredere. Cel care vorbeşte cel mai mult. Încercarea de a te convinge să îi treci pragul devine de-a dreptul o agasare, după câteva minute de plimbare în zona localurilor unde poţi să iei cina. Seara, evident, grecii au mai multă energie şi chef să vorbească cu necunoscutul de pe stradă şi să-l convingă că la ei se mănâncă cel mai bine şi cel mai ieftin.

taverna greceasca grecia

Zakynthos, tavernă în port

Zakynthos, tavernă lângă şosea

Am ajuns în Grecia chiar în a doua săptămână după ce Guvernul a ridicat TVA la 23 la sută. De la supermarket, îţi iei mâncare cu TVA de 13%, dar la taverne şi restaurante, taxa pe valoare adăugată este de 23%, pentru că se consideră că se plăteşte serviciul. Iar diferenţa se simte cel mai bine în zonele care trăiesc cel mai mult din turism.

mancare kotsi

Kotsi

Am să dau două exemple. Un Kleftiko (tradiţionalul miel grecesc) în Zakynthos costa în jur de 10 euro (am mâncat şi cu 9.50 euro şi cu 11.50 euro), în frumoasa insulă din apropiere, Lefkada, era 14 euro, în timp ce în Salonic, al doilea mare oraş al statului elen, nu am văzut cu mai mult de 9 euro. Kleftiko, la fel ca şi Kotsi (porc la cuptor, vezi foto) sunt mai greu de găsit în zonele comerciale, pentru că necesită timp mai mare pentru preparare, iar grecul afacerist vrea totul pe repede înainte.

Ospitalitatea grecească într-o zonă aglomerată şi unde localnicii trebuie să “stoarcă” cât mai mulţi bani de la turişti (cei mai vânaţi sunt în continuare cei britanici) nu mai e aceeaşi. După ce te-a ademenit cu un discurs de 10 minute în faţa tavernei, după ce ai intrat, când vrei să mai schimbi o impresie, nu mai au timp. Trebuie să mai aducă alţi şi alţi clienţi. Obiceiul “apa din partea casei” a dispărut (noi nu am mai dat peste aşa ceva şi am colindat ceva), desertul vine rareori şi doar dacă ai reuşit să legi o oarecare relaţie cu proprietarul tavernei. Cireaşa de pe tort e… pâinea. Rareori mai eşti întâmpinat cu “garlic bread on the house”. Dar pâine e pe masă, chiar dacă ceri, chiar dacă nu ceri. Şi luaţi în calcul exemplul din Zakynthos. Pe nota de plată adăugaţi pentru pâine 3,5 sau 4 euro, dacă sunteţi 3-4 persoane. Şi încă ceva! Nu vă gândeţi că, pe marginea drumului, veţi găsi măsline sau ulei grecesc la preţ mai bun decât în supermarket. Grecul care vinde pe stradă nu mai negociază, iţi explică în limbajul semnelor că e munca lui şi acum e şi mai greu. E adevărat că, de cele mai multe ori, însă, produsul de casă este mult mai bun decât cel ieşit din fabrică.

ulei grecesc grecia comert

Uleiul grecesc, comerţ de stradă

S-au mai schimbat şi altele, mai ales în viaţa de zi cu zi a grecului. În al doilea episod, o să povestesc despre “banii negri” de pe piaţă, aşa cum un grec ne-a povestit, fără perdea, că îşi duce business-ul.

Situaţia din Grecia, prezentată în presa din întreaga lume, mai mult sau mai puţin exagerat, a atras o speculă a ofertelor turistice. Multe agenţii au preferat să deturneze planurile şi să-i ducă pe clienţii care mergeau de obicei în Grecia într-o altă ţară însorită de la Mediterană. Mai multe, în curând.

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE