Home Economic Cum se împart averile românilor plecaţi afară. Ce trebuie să ştii despre...

Românii care sunt plecaţi la muncă în străinătate sau care au rude care locuiesc în ţări din Uniunea Europeană trebuie să ştie de apariţia a ceea ce se poate numi şi “cartea verde a moştenitorului”, adică certificatul european de moştenitor.

O lege nouă, puţin cunoscută, este menită să uşureze mult situaţiile delicate din domeniul succesiunilor internaţionale. Din august 2015, românii pot solicita eliberarea certificatului european de moştenitor, un document care nu este obligatoriu atunci când se împarte averea, dar care simplifică mult birocraţia atunci când este vorba despre o situaţie care implică cel puţin două state membre ale Uniunii.

Situaţiile moştenitorilor unei persoane care a deţinut bunuri într-un stat al Uniunii Europene, dar avea o altă cetăţenie decât cea a statului în care a avut reşedinţa, au dat întotdeauna bătăi de cap privind ce instanţă este competentă să stabilească cum se împarte averea, după ce legi se face succesiunea şi, desigur, cum se tranşează conflictele generate de diferenţele legislative.

Iată câteva informaţii utile din acest domeniu. În linii generale, sunt introduse două noi principii:

  1. Succesiunea (împărţirea averii) se face, în general, în conformitate cu legislaţia din ţara în care a avut “reşedinţa obişnuită”, adică domiciliul, cel care lasă moştenirea, chiar dacă nu este ţara lui de origine sau a cărui cetăţenie o avea.
  2. În întocmirea testamentului, cei care au emigrat pot decide ca averea sa să se împartă după legea din ţara de origine, dacă este membră UE.

Ce este certificatul european de moştenitor şi la ce ajută?

Îşi are baza legală în Regulamentul (UE) nr. 650/2012, din iulie 2012, pe care îl puteţi găsi AICI. Conform articolului 63, certificatul poate fi cerut de oricine este interesat: moștenitori, legatari cu drepturi directe la succesiune, executori testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral.

Documentul va fi util, de exemplu, să-şi dovedească drepturile, statutul sau atribuţiile asupra unor bunuri aflate într-un alt stat decât cel în care a obţinut certificatul de moştenitor. Şi, tot ca element de noutate, acest document dă posibilitatea cetăţenilor europeni să-şi organizeze din timp succesiunea. De pildă, să stabilească legea după care doreşte să îi fie împărţită averea (ex.: legea statului de origine sau cea a statului de reşedinţă).

Cum se obţine certificatul european de moştenitor?

Cei care sunt interesaţi pot depune o cerere, prin completarea unui formular care conţine informaţii cu privire la defunct, solicitant şi alți posibili beneficiari ai moştenirii. Toate aceste informații vor trebui însoțite în instanţă de probe, documente care să dovedească că au drepturi la acele bunuri.

Instanţa competentă să judece o astfel de cerere poate diferi. Sunt mai multe criterii după care se stabileşte cine poate emite un astfel de certificat. În principal, ţine de locul unde defunctul îşi avea reşedinţa în momentul decesului şi unde se află bunurile acestuia.

Ce cuprinde un astfel de certificat şi ce efecte produce?

Certificatul nu este obligatoriu, însă odată obţinut este un fel de “carte verde” în UE. Nicio autoritate dintr-un alt stat membru nu ar trebuie să poată solicita să i se prezinte, în locul certificatului, o altă hotărâre judecătorească sau un alt act care să ateste drepturile sale asupra unor bunuri.

Astfel, un certificat european de moştenitor poate conţine toate informaţiile despre cel care l-a solicitat (date persoanele, relaţia cu defunctul dacă este cazul etc) , despre autoritatea care l-a emis, despre defunct (nume, stare civilă, data şi locul naşterii, data şi locul morţii etc), informaţii despre convenţiile matrimoniale încheiate de către defunct (căsătorie sau alte acte civile cu valoare de căsătorie), legea care se aplică succesiunii, informaţii despre cotă-parte, despre ceilalţi beneficiari etc.

Regulemantul UE spune că certificatul european de moştenitor ar trebui să producă aceleaşi efecte în toate statele membre şi are, în special, rol probator, nu executoriu în sine. Adică, efectele sale nu trebuie să fie extinse la stabilirea dacă un bun a aparţinut sau nu defunctului.

În plus, certificatul în original ar trebui să rămână la autoritatea care l-a emis, pentru ca în cazul unor contestaţii, să se poată suspenda exercitarea drepturilor conferite de către acest document. Iar autoritatea în cauză trebuie să-i anunţe de apariţia unei astfel de contestaţii pe toţi cei pentru care a emis copiii de pe acel certificat.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE