Home Social Destin de refugiat în România. Mahomed vrea să fie bucătar, soţia lui,...

Sursa Foto: viata-libera.ro

Refugiaţii care au ajuns în România au avut un şoc. Au auzit în ultimele luni că ţara noastră trebuie ocolită de orice refugiat, pentru că aici sunt prea mulţi oameni neprimitori şi multă sărăcie, iar ei nu ar avea nicio şansă.

Însă, drumul familiei Aboaisa, din Siria, avea să treacă prin România. Mama, tatăl şi cei trei copii s-au stabilit, de câteva zile, la Centrul de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil din Galați, alături de alte 16 persoane care au fugit, la fel ca ei, din calea războiului.

Mohamed povesteşte că şi-a dat imediat seama că în România nu este aşa cum a auzit el. Ci mult mai bine.

“Am auzit ce este rău despre România de la alți imigranți. O țară săracă unde imigranții sunt tratați vai de capul lor, unde trebuie să stai cu mâna întinsă ca să mănânci, copiii o duc vai de capul lor. Când am ajuns aici mi-am schimbat impresia cu 180 de grade. Nu mă așteptam să fie atât de bine, să fim tratați foarte bine, oamenii să fie atât de buni”, a povestit Mohamed pentru AGERPRES.

Povestea lor este una emoţionantă. Au plecat din Siria în urmă cu trei luni şi jumătate. Cei doi soţi au străbătut cinci ţări, împreună cu cei trei copii – un băieţel şi o fetiţă gemeni, în vârstă de 4 ani, şi un alt băieţel de doar şapte luni.

S-au rătăcit prin pădure,  au fost foarte aproape de a se îneca în Marea Mediterană, dar au fost mereu împreună. “Ori trăim cu toții, ori murim cu toții”, şi-au spus de la început.

“Înainte de război am avut în Siria o viață bună și aveam și un viitor fericit. În ultimele două zile înainte de a pleca nu am putut dormi deloc. Avioane rusești bombardau peste tot. Și la ora actuală copiii mei se trezesc în somn speriați. I-am propus soției să rămână în Liban cu copiii și să plec numai eu, dar ea mi-a spus: ori trăim cu toții, ori murim cu toții. M-am hotărât să plec pentru siguranța copiilor mei și pentru viitorul meu. Am fost solicitat să fiu încorporat în armată, dar nu am vrut să particip la război. Nu vreau să omor pe nimeni, nu am niciun motiv să omor pe nimeni. România nu o cunoșteam, auzisem de Germania. Am plecat în urmă cu aproximativ trei luni și jumătate și am călătorit cu ce am apucat, pe jos, cu mașina, cu vaporul. Am avut la noi 9.000 de dolari, dar nu mi-au ajuns, m-am împrumutat. Prima oară am fugit în Liban, dar m-am întors în Siria, de unde am intrat în Turcia (Antalya, Izmir, Istanbul), Grecia (Atena) și România (București, Galați). Pe tot parcursul, nimeni nu m-a ajutat fără să-mi ceară bani. Nimeni nu te întreabă de familie, de copii, ci câți bani ai în buzunar”, a mai spus Mohamed, conform sursei citate.

Până când vor primi statutul de refugiaţi, Mahomed şi familia lui rămân în centru, unde se autogospodăresc. Primesc zilnic câte 16 lei pentru mâncare şi alte cumpărături necesare. Însă, Mahomed îşi doreşte să îşi poată întreţine din nou familia.

El este bucătar, iar în Siria câştiga bine. Crede că se va putea angaja în Galaţi şi, poate, dacă va strânge bani, îşi va deschide şi un restaurant. Şi soţia lui, Khaieria, are un plan. Să facă aici cursuri pentru a deveni coafeză.

“Românii ne-au primit foarte bine. Chiar când am ajuns, am fost într-un supermarket unde o femeie le-a dat câte o lămâie la fiecare copil, iar alta le-a dat bani. E adevărat, lumea se uită cam ciudat la mine datorită hainelor pe care le port, dar nu-i o problemă. Îmi place Galațiul și vreau să-mi continui școala aici cu niște cursuri de coafeză”, a povestit Khaieria, în vârstă de 37 de ani.

În aceste momente, în centrul de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil din Galați se află 21 de cetățeni străini din Pakistan, Afganistan, Yemen și Siria.

Centrul este dotat cu bucătării, spălătoare, club, sală de fitness, sală de studiu și de joacă pentru copii, sală de computere, sală de rugăciune, terenuri de sport și sală de fitness.

sursa: Agerpres

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE