Home Extern Elveția confiscă banii și bunurile refugiaților

refugiati elvetia
Sursa Foto: globalriskinsights.com

Refugiaţii care vor să rămână în Elveţia trebuie să plătească pentru a fi găzduiți în această țară.

Potrivit Reuters, imigranții trebuie să predea statului elvețian orice bunuri cu valoare mai mare de de 1.000 de franci pentru a contribui la acoperirea costurilor întreţinerii lor. În schimb primesc o chitanță.

Dacă aveţi bunuri în valoare de peste 1.000 de franci elveţieni când sosiţi la un centru de primire trebuie să le predaţi şi veţi primi o chitanţă, arată un pliant publicat de autoritățile elvețiene.

Autoritatea Naţională pentru Migraţii a justificat măsura, precizând că legea face apel la solicitanţii de azil şi la refugiaţi să contribuie, atunci când este posibil, la costurile acordării de asistenţă socială. Însă cei care pleacă în jumătate de an, pot primi banii înapoi.

Dacă o persoană pleacă de bunăvoie în decursul a şapte luni, atunci ea poate primi banii înapoi. Altfel, banii acoperă costurile pe care ei le generează, a declarat o purtătoare de cuvânt a Autorității pentru Migrații.

Pentru cei care rămân, lucrurile se schimbă. Refugiaţii care câştigă dreptul de a rămâne şi de a munci în Elveţia trebuie să predea 10% din salariile câștigate, timp de 10 ani, până când vor achita costuri în valoare de 15.000 de franci elveţieni.

Elveția nu este singura care procedează la confiscarea bunurilor refugiaților

La rândul său, Danemarca este hotărâtă să oblige refugiații să plătească toate serviciile de care beneficiază pe durata derulării procedurilor de obținere a statutului de azilant.

Astfel un proiect de lege stabilește că refugiații care sosesc în Danemarca cu bani sau bunuri care depășesc 10.000 de coroane daneze, adică 1.340 euro, vor fi obligați să plătească serviciile de găzduire.

În urma criticilor formulate asupra proiectului inițial, acesta a fost revizuit în sensul că refugiații nu sunt obligați să renunțe la bunuri cu valoare sentimentală, cum ar fi verighetele, sau la bunuri considerate esențiale, precum ceasurile.

Legea limitează și dreptul la ședere în Danemarca la cel mult un an în situația în care refugiatul nu poate dovedi că viața sa este în pericol în țara din care provine, în timp ce părinții care sosesc în țară fără copii vor fi obligați să aștepte 3 ani până să aibe dreptul să formuleze o cerere de reîntregire a familiei.

Danemarca a primit 20.000 de refugiați în 2015, aproximativ 2% din numărul total al celor sosiți în Europa.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE