Home Opinii OPINIE Sunt cercopitec, ingrat, sămânțar și opărit. Și mai dau și bani...

Scrisoarea unui tânăr, care potrivit propriei descrieri, e medic voluntar în Galați, se plimbă de vreo două zile pe internet, fiind prezentată ca un manifest al medicilor față de decizia ÎCCJ care a interzis tradiționalul plic pe care familia aproape oricărui pacient îl îndeasă în buzunarele celor ce împart sănătatea prin spitale.

Lucru incorect, fapt recunoscut și de autorul manifestului online intitulat “Plicul mânjit al pacientului…”. În postarea sa, medicul, care afirmă că are 27 de ani, îi gratulează cu tot felul de comparații pe cei care îndrăznesc să nu fie de acord cu el. Dreptul lui, până la urmă, libertatea de opinie e garantată prin lege. Sau cel puțin teoretic.

Pentru ca lucrurile să fie clare de la început, sunt un mare susținător al ideii că medicii trebuie să aibă salarii bune, cu mult peste medie. Cred că în mare parte aici ar trebui să meargă banii pe care statul ni-i ia pentru sănătate, taxe care nu sunt deloc mici. Și, de asemenea, țin să subliniez că am un mare respect pentru cei mai mulți dintre medicii pe care i-am cunoscut și pentru eforturile pe care i-am văzut făcându-le.

Revenind: personajul nostru face o introducere în susținerea dreptului la plic povestind despre unul dintre momentele care l-au marcat în facultate:

(…) Titlul face parte dintr-un discurs al unui profesor universitar doctor, ținut în fața a câtorva sute de studenți, exact pe tema plicului. Cred că toată viața am să țin minte discursul ăla. Imediat după expresia “plicul mânjit al pacientului”, profesorul a făcut o pauză de câteva secunde, după care și-a continuat discursul. Nu știu câți au realizat, că pauza aia a fost făcută ca ei să realizeze ce a vrut sa spună prin “mânjit”. Probabil foarte puțini. Și probabil și mai puțini au realizat ce înseamnă “mânjit”, în contextul ăla. Până una alta, substratul discursului era despre cum, inevitabil, cu toții vom ajunge, mai devreme sau mai târziu, la acest “plic mânjit”.

Aha. Deci, stimate domn medic, știați că veți ajunge la acel plic. Și până la urmă nu v-a deranjat asta. Știați, și totuși ați continuat și ați mers mai departe pe acest drum.

Să ne lămurim exact cu ce e “mânjit” plicul… E mânjit cu eforturi. Eforturile ăluia de a pus ceva în plic. Că probabil și-a rupt de la gură. Probabil a rupt de la gura copiilor. Pentru sănătatea lui sau a cuiva apropiat. E mânjit cu efortul medicului de a rezolva cazul medical cât mai rapid, eficient și civilizat cu putință, într-un sistem care luptă împotriva obiectivului ăsta. E mânjit cu umilința pacientului. Că dacă n-ar fi ceva stigmatizant, nu ar face-o pe ascuns. E mânjit cu umilința medicului. Că trebuie să accepte așa ceva, pentru că toate cărțile, instrumentele medicale personale și hainele îl costă bani. Și dacă reușește cumva medicul să spele umilința cu ideea că tot în serviciul pacientului o face, vine o umilință și mai apăsătoare. Umilința că s-ar putea ca săptămâna viitoare ăla micu să n-aiba bani de pachet sau de transport. Sau că luna care vine s-ar putea să crească un pic și să aibă nevoie de haine noi. Mai e mânjit cu o conștientizare apăsătoare, a ambelor părți, că în țara asta de căcat nu se poate altfel. Că nimeni nu are destul și e de porc să muncești aproape moca.

Ei bine, stimate domn, dați-mi voie să mă îndoiesc de empatia pe care încercați să o exprimați la adresa pacienților. Deci, vedeți bătrâne care muncesc pe câmp de dimineață până seara care vă caută prin spital ca să vă îndese din puținul pensiei lor în buzunare, în speranța că o să aveți mai multă grijă de moșul cu care își împart ultimii ani de viață. Și totuși le luați banii. Sau oameni care abia au ce pune pe masă făcând împrumuturi pentru a vă lăsa o mică atenție, drept mulțumire, că v-ați făcut meseria. Și luați şi acei bani. Știți că pentru acei oameni faptul că și-au făcut treaba se numește simplu, salariu, de cele mai multe ori minim pe economie? Asta în cazul fericit când îl primesc și pe ăla… Dar pentru dumnevoastră e nevoie de un bonus ca să vă faceți meseria. Îmi cer scuze dacă am interpretat greșit, dar nicăieri nu spuneți dacă ați luat sau ați refuzat plicurile venind de la acești oameni amărâți.

Să mai lămurim un aspect, pentru ăștia anti-plic și anti-medici: fără plic, băi ingraților, până la ora asta ajungeați să fiți tratați de medici veterinari. Dacă tu, băi jeg al societății, care ai făcut tu 10, cel mult 12 clase, nu ai fi dispus să muncești pentru 1000-1500 RON pe lună, pentru că nu te-ai “descurca”, cum crezi că unul care a făcut 12 clase, 6 ani de facultate, 5 de rezidențiat și care nu se va opri din învățat decât când o mierlește… Cum crezi că unul ca ăsta se împacă cu gândul că e răsplătit mai prost decât Vasi’ de la butoane, din port? Că pe acolo se învârt salariile medicilor.

Imi pare rău să vă dezamăgesc, stimate medic, dar sunt un jeg care a făcut mai mult de 10 clase. Am lucrat ani întregi pentru mai puțin de 1.000 de lei pe lună, și zi, și noapte. Iar a mă descurca însemna să jonglez cu cheltuielile, din acei bani. Și am reușit. Greu, dar am reușit. Am tot respectul pentru anii pe care i-ați petrecut tocindu-vă coatele pe băncile facultății, dar asta nu înseamnă că Vasi din port e mai puțin om decât dumneavoastră. Faptul că poate nu a avut șansa și ajutorul să studieze nu îl face inferior. Poate că Vasi din port mergea cu oile și vacile pentru ca dumneavoastră să vă bucurați de o felie de brânză bună sau o cană cu lapte în timp ce studiați despre tainele corpului uman. Mulțumiți-i pentru asta, nu îl degradați.

Ustură a dracului de tare să vezi câte un mucofan din ăsta, care umflă procentul șomajului sau a ajutorului social, care vine și o arde nonșalant, spunând chestii de genu’: “Da’ ce, frate? Te-am pus eu? Te-a obligat cineva să te faci medic? Ai depus un jurământ? Fă-ți, frate, treaba, cum mi-o fac și eu!”. Și e simplu să dai din clanța de pe tușă, când statul îți dă ție, pentru frecat brebenelul la rece toată ziua, jumătate din cât îi dă unui medic care-și rupe și fizicul, și psihicul. Și mai pui că și le rupe pentru curul tău nesimțit. Ca să poți să te întorci a doua oară. Să demonstrezi, încă o dată, că mă-ta nu era calificată să fie mă-ta.

În privința asta, întrebarea, din partea oricui vine, că e din partea unuia care ia ajutor social sau din partea unui profesor universitar, este una legitimă, oricât vă deranjează. V-a obligat cineva să vă faceți medic? Cred că atunci când v-ați apucat de asta, stimate domn, știați care sunt salariile în sistem și știați că în meseria dumneavoastră veți întâlni și nesimțiți. Pentru că, ce să vezi, la medic ajunge și președintele țării (uneori, în România), și românul care își petrece ziua în cârciumi. Și trebuie să îi tratați pe toți egal. Pentru că diferențierea o va face, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu. Sau soarta. Nu dumneavoastră.

Întrebare, atât pentru domnii de la ICCJ (plătiți cu 10.000 – 15.000 RON pe lună), cât și pentru sămânțarii care au impresia că medicii și-o merită: Stimabili intelectuali, aveți idee cât costă să fii medic? Oriunde în lume, nu doar aici în România. Nu aveți! Presupuneți, și e o presupunere eronată. Motiv pentru care vă clarific eu, înșirându-va anumite cheltuieli din viața de medic:

  1. Uniformă medicală, circa 100 RON, că doar n-ai vrea să vină medicul îmbrăcat în haine vechi, împuțite, să te consulte, nu? Ți-ar fi scârbă…
  2. Saboți medicali, circa 100 RON, că nu e voie să intri cu încălțămintea de stradă pe oriunde prin spital, că bagi microbi…
  3. Stetoscop, 100 RON dacă ai ureche bună, pană la 2000 RON dacă vrei să auzi bine, clar și extrem de eficient ce are ăla pe care îl pui…
  4. Tratate medicale, pfoai… Aici variem de la 300-400 RON până la sume pe care voi nici nu le concepeți. M-a pus soția la un moment dat să îi caut un tratat. L-am găsit. Nu la noi în țara, la noi nu există. 400+ lire sterline. Adicătelea peste 2400 RON.
  5. Cursuri de instruire și perfecționare medicală, pentru ca totul evoluează. Boli, tehnici medicale, medicamente, tratamente, etc. Toate se schimba foarte rapid. Cât costa? Depinde de ce înveți, pleacă de la 150 RON și poți ajunge la câteva mii de lei… Și ai nevoie de ele, ca să-ți tratezi pacienții mai eficient, mai rapid, mai favorabil pentru ei.
  6. Congrese medicale. Din aceleași motive de mai sus, la care adăugam schimburile de cunoștințe și discuțiile care vin cu evenimentele de genul ăsta. Cât mai costă și astea? Pai sunt congrese la care e 100 RON participarea… Și apoi sunt congrese la care taxa ajunge la 500 Euro. Adăugam transportul. Poți ajunge să te coste transportul cât jumătate din salariu, cu trenul!
  7. Chiria apartamentului, care variază și ea. Să zicem o medie de 900 RON, pe lună.
  8. Întreținere, cam 150-200 RON, la două persoane.
  9. Utilități (electricitate, televiziune, internet, telefonie), cam 150-250 RON.
  10. Mai are rost sa mai continui?

Acum, departe de mine de a îi apăra pe domnii de la ÎCCJ. E perfect adevărat, salariilor lor sunt uriașe în comparație cu ale dumneavoastră. Și poate nemeritate pentru mulți. Dar, mai devreme, v-ați făcut singur rău comparându-vă cu Vasi din port. Pentru că, pe același model, și ei vă pot răspunde că în instanță nu poți să vii cu haine împuțite să împarți justiție, nu? Tratate, cursuri, congrese se întâmplă și în domeniul juridic. Și ei au chirie, și ei au întreținere, și ei plătesc utilități. Stimate medic, în această demonstrație, ați căzut singur în capcana pe care i-ați întins-o lui Vasi…

Domnii și doamnele de la ICCJ sigur nu vor ajunge să citească articolul ăsta, dar sunt convins, în schimb, că mulți brebenei blegi și anti-sănătate își vor face drum pe pagina asta. Ca atare, să ne legăm de alte câteva aspecte…

Mă onorează titlul de “brebenel bleg“, deci să mergem mai departe:

Aspectul #1 – Medicul ca functionar public (conform deciziei ICCJ nr. 26/2014)
Băi opăriților, care spuneți voi că nu a obligat nimeni medicul să devină medic. Ce spuneți voi dacă, brusc, medicul se hotărăște să se comporte ca un funcționar public? Ce zici tu, bizon de apă dulce, dacă la ora 13:00, ești pus pe masa de operație și deschis pentru o procedură ce în mod normal durează 45 de minute, iar programul medicului e până la ora 14:00? Zici bine, ești fericit. Dar dacă apare o complicație și la ora 14:00 tu încă ești deschis? Ce zici dacă la ora 14:00, chirurgul pune bisturiul jos și pleacă, pentru că i s-a încheiat programul? Că doar până la ora aia e plătit. Și la fel să facă și ultima ta speranță de supraviețuire, anestezistul. Sigur nu ai o părere prea bună despre o situație ca asta. Dar vezi tu, deși medicii puteau să facă asta de acum multă vreme, n-au făcut-o niciodată. Pentru că au depus un jurământ. Au depus un jurământ ca să te facă bine, orice-ar fi. Iar tu, dihor epileptic, când nu îți convine ceva, le spui că ar trebui să le țină de foame jurământul ăla.

Aici, discuția este un pic mai amplă. Într-adevăr, sunt de acord că medicul nu trebuie să fie categorisit drept funcționar public și punct. Doar că, stimate domn, comparația dumneavoastră e din nou deplasată. Și voi reveni la același Vasi din port. Pentru că lucrează în port, să zicem că treaba lui e să descarce un vapor. Dă Vasi jos două-trei containere și i se termină programul. Atunci, ce facem? Că marfa trebuie livrată. Soluția este ca atât Vasi, cât și dumneavoastră, în exemplul dat, să fiți plătiți regește pentru faptul că ați stat peste program pentru a vă termina treaba. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, Vasi poate să plece liniștit când i se termină programul, pentru că preia altcineva job-ul pe macara. Dumneavoastră nu puteți. Ceea ce, în cea mai mare măsură, e normal. Pentru că în spitalele noastre, pacientul e marfa medicului. Știți de câte ori am auzit în spitale “E pacientul meu, nu te băga tu”? Ceea ce mie, ca beneficiar al acestui sistem pe care îl reprezentați, nu mi se pare normal. Poate m-am uitat la prea multe filme, dar cred că medicii ar trebui să își pună toți la bătaie cunoștințele pentru a îmbunătăți starea unui om, nu să îl privească precum un obiect, mai de preț sau nu, asupra căruia deține proprietatea.

Aspectul #2 – Retezarea unui drept al pacientului (conform deciziei ICCJ nr. 19/2015)
În momentul în care ICCJ a decis că medicul va face 10 ani de pârnaie pentru plic, ICCJ s-a pișat pe drepturile voastre, băi inteligenților. Aveați o lege care vă conferea drepturi, ca pacienți. Aici discutam despre dreptul de a-ți arăta recunoștința față de ăla care ți-a salvat sau prelungit viața. Adică, dacă simțeai tu nevoia să-i dai ceva, fie o floare, fie 50 RON, doar din pura recunoștință, după ce ai fost tratat, exista un drept care îți oferea posibilitatea asta. Iar ICCJ ți l-a luat, prostule care ești tu prost. Și acum aplauzi, și te dai cu curu’ de pământ că așa le trebuie medicilor. Dar nu-i nimic, azi un drept, mâine altul… Iar voi, o masă amorfă de “gânditori”, veți aplauda în continuare.

Perfect adevărat, într-o anumită măsură, dar în același timp vreau să am dreptul să nu mi se reproșeze că nu am dat plicul doctorului sau anestezistului. “Nenorocitul ala din salonul 14 n-a dat nimic pentru operație. Jegosul dracului!”. Am auzit asta eu însumi în spitale, stând ca un organism amorf pe o băncuță în fața secției. Aveți idee cum s-a comportat ulterior tot personalul față pe pacientul “nesimțit” care îndrăznise să nu dea plicul, domnule medic? Și nu îmi spuneți, vă rog, că astea sunt excepții, pentru că nu vreau să vă caracterizez în termenii pe care îi folosiți chiar dumneavoastră.

Aspectul #3 – Condiționarea actului medical VS. “Plicul mânjit”
Vedeți voi, băi cercopitecilor, momentul în care dai plicul ăla face totul. Că dacă un medic îți pretindea vreo ceva înaintea tratamentului, se numea condiționarea actului medical, iar tu dacă îi dădeai, tu numeai prost. Că această condiționare a actului medical e privită foarte prost, chiar de medici. Bineînțeles, orice pădure are uscăciunile ei. Dar condiționarea actului medical era sancționată și până acum. Dacă se depunea sesizare. Că faimosul caz cu urologul din Galați s-a întâmplat înaintea deciziei ICCJ, iar subiectul deciziei ICCJ n-avea nici în mână, nici în gară, cu cazul din Galați. Plicul în schimb, era o modalitate de a-ți exprima recunoștința vis-a-vis de ăla care te-a făcut om din nou. Și era strict la alegerea voastră, nu vă obliga nimeni. Că dacă nu dădeai nimic medicului, sigur nu te fugărea pe holuri, sau te aștepta la colț de stradă să îți ceară socoteală. Dar voi aveți un IQ prea mic pentru delimitări din astea fine.

Pentru acest punct, vă rog să citiți paragraful de mai sus. Nu vreau să îmi forțez IQ-ul pentru a găsi noi argumente sau pentru a spune lucrurile în alte cuvinte.

Aspectul #4 – Ce o să facă medicii de acum? Dar voi ce o să faceți de acum?
Medicii vor pleca peste granițe. O parte din ei. O altă parte din ei, și încă una destul de consistentă, vor renunța complet la sistemul de stat și vor migra în sistemul privat. Unde vi se va spune de la început “Banu’ jos. 2000 RON sau nici nu ma ating de tine.”. Asta după ce ați plătit deja 50-100 RON pe consultație. Iar voi nu o să aveți ce comenta. Vi se va tăia chitanță, deci nimic ilegal la mijloc. Și nici condiționare de act medical nu se va putea numi. Mită nici atât. Plic nici nu mai discutăm. Ce o să mai plângeți voi după plic, când s-o întâmpla asta… Ce dor o să vă fie să puneți 50-100 RON într-un plic și să-l dați când părăsiți spitalul, doar și numai dacă simțiți nevoia să îi dați. Bineînțeles că va fi o mică parte care va rămâne la sistemul de stat. Medici care în scurt timp vor fi depășiți din toate punctele de vedere. Ei vor obosi din ce în ce mai tare. Calitatea actului medical va scădea. Și eventual, își vor băga și ei picioarele. Ce veți face atunci? Ce alte plângeri cretine veți mai avea în momentul ăla?

Aici, dați-mi voie să mă îndoiesc de premisele de la care plecați. Sunt mii de medici care vor rămâne în această țară și își vor face treaba în continuare. Cu bani puțini, dar din pasiune. Pentru că, spre deosebire de dumneavoastră, domnule medic, fac meseria asta dintr-o vocație care, uneori, și pentru noi, muritorii de rând, e greu de înțeles. Cu toate greutățile pe care le întâmpină. Iar în ceea ce privește sistemul privat, nu e întotdeauna atât de rău precum încearcă unii să îl descrie. Mi s-a întâmplat să stau 6 ore pe holurile unui spital, pentru a da de un medic. Ulterior, am aflat că lucrează într-o clinică privată și mi-am făcut programare acolo. M-a costat 80 de lei. Da, e adevarat, nu e chiar pentru oricine. Dar nu uitaţi că, în România, pacientul care îşi pierde zile pe holurile spitalelor, în definitiv îşi poate pierde şi jobul, pentru că nu toţi patronii au toleranţă faţă de problemele personale ale angajatului.

Nu vă lua nimeni banii de plăcere, inteligenților. Nu vă obliga să îi dați și dacă vi-i lua, vi-i lua de nevoie. Că și medicul mănâncă, se pișă și se cacă, exact ca și voi. Și el are nevoie de un moment de relaxare. Și el are nevoie de chestii mărunte în viața lui. De comodități, de comfort, de o viață civilizată. Că altfel nu ar fi în stare să vă mai trateze. Dar, o să realizați, în curând, toate chestiile astea, pe pielea voastră. Problema e că pentru voi o să fie prea târziu. O să vă aduceți aminte, că de medici e nevoie peste tot în lume. Și dacă aici medicii nu sunt vruți, sigur vor fi “adoptați”, prin alte țări.

Activitățile enumerate de dumneavoastră mai sus, domnule medic, le face si Vasi. Îl știți, cel din port. Cum să nu îl știți? E cel care descarcă în fiecare zi acele containere cu uniforme medicale, saboți, tratate medicale, de care aveți dumneavoastră atâta nevoie. Cu mâncare, cu îmbrăcăminte pe care o purtați zi de zi, cu jucării pentru ăla micu’. Nu se poate să nu îl știți! E cel care a venit săptămâna trecută și v-a dat un plic pentru că l-ați ajutat. Doar că dumneavoastră nu i-ați dat nimic în plus pentru toate lucrurile cu care vă face viața mai ușoară!

Articolul medicului voluntar suparat pe eliminarea plicului pentru doctori il gasiti integral AICI.

Cu stimă,

Alex Cantuniari, pacient

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook: