Home Social Scrisoarea unei mame către copilul ei: Da, copile! Ai voie!

Sursa Foto: Facebook

Să ne lăsăm copiii să se bucure de copilărie aşa cum am făcut-o şi noi cândva. Un mesaj despre simplitatea fericirii în scrisoarea unei mame către copilul ei care a devenit viral pe internet. Suntem într-o eră în care părinţii, de multi ori, se transformă în bodyguard. Când codul de mamă sau de tată impune o barieră riguroasă în calea fericirii mărunte. Copiii de acum sunt prea curaţi ca să se joace în noroi ca noi. Sunt prea sensibili ca să cadă şi să plângă. Nu se mai joacă în faţa blocului ca noi, ci acasă, în faţa unui calculator, pe jocuri în reţea. Nu se mai strigă de afară unul pe altul şi nici nu mai merg câteva străzi pe jos ca să ajungă acasă la un coleg de clasă să îşi recupereze temele cât timp a fost bolnav şi a lipsit de la şcoală. Au internet nelimitat şi cele mai noi telefone de pe piaţă pentru asta.

Iată mai jos scrisoarea mame către copilul ei, publicată pe printesaurbana.ro:

“Da, copile. Ai voie.

Să plângi cât și când dorești, chiar dacă mă doare capul, chiar dacă dorm vecinii.

Să râzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.

Să mergi desculț prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, până iți faci tălpile negre. Le spălăm!

Să nu mănanci tot din farfurie, tu știi mai bine când ți s-a umplut stomacul.

Să-mi spui ce vrei, când vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.

Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.

Să ceri o poveste. Poveștile nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu sunt bătrînă.

Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori de ce . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.

Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării. Poți să-i spui ciorăpelului o poveste după ce-l botezi Mițu, mi se pare nemaipomenit că ai așa o Imaginație.

Să nu împarți cu alți copii dacă nu vrei să împarți. O să vină o vreme când n-o să mai poți fi nepoliticos. Acum eu zic că e perfect acceptabil.

Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curând o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întalnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.

Să fii sincer. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curand o șă ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.

Să te murdărești cu mâncare, noroi, acuarele, cu orice, practic, că de-aia avem mașină de spălat.

Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sunt adult responsabil și nici n-am jucării câte ai tu. Uneori o să le strângem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.

Să mergi pe iarbă în parc când aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singur, eu o să merg cu tine de mană pe unde vrei, câtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămanzi.

Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățanare, curiozitate, nas murdar, vanătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cândva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare. Dar tu ai voie, măcar tu să ai voie!”

Scrisoarea a cucerit internetul, iar mesajul e simplu: să ne lăsăm copiii să se bucure de copilărie aşa cum am făcut-o şi noi cândva.

Vremurile s-au schimbat. Generaţia cu cheia de gât sunt adulţii plini de griji, stresaţi şi mai tot timpul ocupaţi. Nu mai au timp de ei, de ceilalţi sau de lucrurile care îi făceau fericiţi cândva. În secolul vitezei s-au transformat în adulţii protectori, care planifică cum să trăiască copiii lor. Şi uită când ei au băut suc la tec, iar părinţii lor nu şi-au mai făcut griji că are prea multe E-uri. Au uitat cum la şcoală îşi împrumutau sticla de suc şi nu mai luau viruşi. Au uitat cum au mers cu bicicleta fără cotiere şi nu au murit. Au uitat că şi ei au mângâiat toţi câinii şi toate pisicile din cartier şi nu s-au spălat imediat pe mâini. Au uitat cum mâncau mere direct din copacul din curtea bunicii, au uitat cum completau mii de oracole şi strângeau bani pentru o oră de internet. Acum copiii lor comunică pe site-urile de socializare şi, deseori, le răspund părinţilor tot pe chat.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE