Home Eveniment Şeful din Poliţie care l-a umilit şi batjocorit pe Marian Godină a...

godină

Şeful IPJ Braşov, chestorul Ion Aron, a trimis un raport conducerii Inspectoratului General al Poliţiei în care cere să fie lăsat la pensie.

La revenirea din concediul de odihnă, chestorul de poliţie Aron Ioan – şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov şi-a înaintat raportul de pensionare Inspectoratului General al Poliţiei Române – decizie ce era anticipată de la începutul anului, se arată într-un comunicat al IPJ Braşov.

Chiar dacă Aron susţine că decizia era luată încă dinainte de izbucnirea scandalului, gestul său apare în contextul în care procurorii anchetează mai multe sesizări făcute de poliţistul Marian Godină, faptele fiind verificate şi de o echipă de control a ministerului.

Vizavi de cazul de la Brașov, fac precizarea că acel control a fost trimis de inspectorul general al Poliției Române, urmare a semnalărilor din presă. Controlul a stabilit aspecte de natură penală semnalate de agentul respectiv, fapt pentru care am înaintat pentru competentă soluționare la Parchetul Judecătoriei Brașov. În concluzia respectivă se face referire la aspecte care pot atrage răspunderea penală, urmare a semnalării agentului. Lăsăm parchetul să se pronunțe cu privire la această cauză, a spus șeful IGPR, Bogdan Despescu, citat de AGERPRES.

Scandalul din jurul lui Ion Arion a izbucnit după ce Marian Godină a povestit că acesta l-a umilit atunci când şi-a deschis pagina de Facebook şi a început să scrie povestirile cu umor care i-au adus sute de mii de fani.

“A doua zi, am mers la serviciu, iar pe la ora 8, am fost sunat de şeful meu, care mi-a spus să merg la birou pentru că trebuie să mă prezint la inspectoşrul şef. Eram îngândurat, dar bănuiam mai mult că doreşte să mă felicite, decât să mă certe. Am ajuns în biroul inspectorului şef, însoţit de şeful meu, iar acolo i-am observat şi pe şeful Poliţiei Municipiului Braşov, adjunctul şefului de inspec¬torat şi, bineînţeles, şeful de inspectorat, care m-a invitat să iau loc şi a pornit discuţiile.
— Ştii de ce te-am chemat, nu?
— Bănuiesc.
— Tu ai probleme acasă, ceva probleme perso¬nale, familiale?
— Nu.
— Atunci ce ai? Ai ceva frustrări, ceva refulări, ai probleme în dragoste?
— Nu.
— Ba da. Eu zic că ai, ceva nu e normal la com¬portamentul tău. Ce naiba e în mintea ta? Ai văzut ce-ai făcut? Cum ai putut să scrii asemenea prostii? De unde ai tu vocabularul ăla? Ne-ai făcut de tot râsul. Şi mai ales pe tine te-ai făcut de râs. Ai văzut că ai apărut în ziar?
— Am văzut, dar nu e niciun titlu negativ, au fost percepute bine.
— Mă, tu nici măcar nu realizezi că ăia râd de tine, fac mişto. Tu crezi că ăia din presă au pus titlu aşa pentru că te plac? Au pus aşa, ironic, doar ca să râdă de tine. Băiatule, eu ţi-am zis că tu ai probleme grave. Ai citit vreodată din Freud? Tu ai un com¬portament de studiat de Freud.
Toţi din birou râdeau, în timp ce eu mă înro¬şeam tot mai tare şi îmi venea să intru în pământ.
— De ce te-ai apucat să scrii tu porcăriile ălea?
— Pentru că vreau să scriu o carte.
Vorbeam atât de încet, încât mi-am dat seama că m-au auzit doar pentru că au început iar să râdă cu toţii. Primul care dădea tonul râsului era inspec¬torul şef, iar ceilalţi râdeau că, no… dacă şeful râde, înseamnă că e de râs.
— Ce carte să scrii tu, mă? Ce carte? Cu mizeriile ălea?
— Dacă îmi permiteţi, sunt oameni care citesc cu drag şi astfel încep să vadă meseria de poliţist şi din alt unghi. Primesc numai mesaje de apreciere.
— Ce oameni, mă? Cine îşi pierde timpul să îţi citească ţie mizeriile? Îţi zic eu cine. Cefe late şi oameni fără carte, că un om serios nu citeşte aşa ceva. Vrei să îţi arăt eu carte scrisă de mine? Poftim!
Inspectorul şef s-a ridicat de pe scaun, s-a îndreptat spre un raft cu cărţi de unde a luat o carte şi a venit spre mine.
— Uite! Asta e carte! E scrisă de mine, că d-aia am doctorat. Uită-te în ea, ia-o în mână, ca să vezi ce înseamnă o carte!
Stăteam cu capul plecat, mă abţineam să nu îmi dea lacrimile şi îmi doream să ies cât mai repede din acel birou.
— Ridică-te, mă, de pe scaun! Ia cartea! Poftim!
Mi-a împins cartea spre mine şi m-am văzut obligat să o iau. Eram acum în picioare, cu cartea scrisă de domnul chestor în mână.
— Uite, acum ai o carte adevărată. Dacă vrei, ţi-o dau să o citeşti. Nu porcăriile tale la care se amuză scursurile societăţii.
— Domnule comandant, să ştiţi că sunt scriitori veritabili care mi-au trimis mesaje de apreciere.
— Ia citeşte, mă, un mesaj d-ăla.
Am căutat în telefon unul şi l-am citit. Era de la o scriitoare care îmi transmitea mulţumiri pentru că reuşesc să mai descreţesc frunţile oamenilor şi adăuga că, prima oară când a citit, a rămas uimită că rândurile sunt scrise de un poliţist tânăr şi pe deasupra chipeş. Mă văd foarte bine şi niciodată nu am avut în cap că aş fi chipeş, dar eu îi citisem exact comentariul primit.
— Aia e femeie, care ţi-a scris aşa?
— Da.
— Auzi la ea, că îi descreţeşti fruntea. Dar că i se întăresc sfârcurile, nu ţi-a zis?
Iarăşi ceilalţi şefi au început să râdă.
— Mă, dar acum fii sincer! Tu când citeşti comentariile ăstora, te exciţi? Uite ce te întreb eu… dar tu fii sincer! De câte ori ai citit comentariul ăsta de la asta, de zici tu că e scriitoare? Eu zic că l-ai citit de foarte multe ori acasă. Ia fii sincer, te masturbezi când citeşti comentarii de la femei?
Nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă. Eram în stare de şoc şi nu-mi venea să cred ce aud. Iar el continua, având fundalul asigurat de râsetele celor¬lalţi prezenţi.
— Spune, mă. Te masturbezi?
— Domnule comandant, aş dori să plec dacă se poate. Vă rog.
— Păi oricum o să pleci, dar o să pleci de tot! Până una, alta, acum te duci de urgenţă acasă şi ştergi tot. Închizi mizeria aia de pagină şi ştergi tot!  
Ai înţeles? Tot ştergi. Şi de mâine, o să discutăm în consiliu despre ce o să facem cu tine.
— Am înţeles. Dacă-mi permiteţi, mă retrag.
— Mai repede!
— Să trăiţi! – a povestit Marian Godină în volumul lansat la începutul acestei luni.

Ulterior, la presiunile şefilor din Inspectoratul General al Poliţiei, Ion Aron a revenit asupra deciziei şi chiar l-a încurajat pe Godină să continue povestirile.

Domnule chestor IOAN ARON, știți că tata a plâns când a citit capitolul ăsta ieri și a aflat pentru prima oară ce mi-ați făcut în ziua aia? Aveți demnitatea și onoarea să recunoașteți că a fost exact așa cum am scris eu aici? Aveți curajul să negați?
Câte exemplare din acea carte de doctorat, cu care vă lăudați, au fost vândute? Cine a cumpărat-o? Studenții pentru un punct în plus la notă? Nu pot afirma asta cu tărie, dar aș băga mâna în foc că e plagiată și tare mi-e că nu m-aș arde.
De ce stă echipajul ăla de poliție zilnic pe str. Griviței, când e atâta nevoie de polițiști în tot orașul? Locuiți cumva în zonă și vă place să vedeți mașina de poliție acolo? De ce trebuie să stea un polițist zilnic să vă aștepte când veniți la muncă și să vă salute cu mâna la caschetă? Știți că în timp ce polițistul ăla vă păzește, la Biroul Tamponări se stă la coadă cu orele, pentru că e un singur lucrător? Cum ați gândit sistematizarea intersecției Nicolae Titulescu-Dimineții? Sau de fapt, ați gândit-o vreun pic? De ce spuneați după ce mi-am redeschis pagina, de față cu alți colegi, că nu ați vrea să fiți în pielea mea când voi fi prins luând mită 100 de euro? Aveți de gând să-mi înscenați ceva? – a scris Godină pe reţeaua de socializare.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook:

SĂNĂTATE