Home Opinii Surorile Williams, destine de campioane

Una e cea mai bună din lume, cealaltă a fost cea mai bună din lume. Împreună au devenit cele mai bune din lume. Surorile Williams. Venus şi Serena. Una fără alta nu ar mai fost aceeaşi poveste. În cazul lor, superlativul nu e o exagerare. Sunt şi probabil vor fi multă vreme de acum înainte cele mai de succes surori din sportul mondial, nu doar din tenis.

Destinul de campioane a fost hotărât înainte de a se naşte ele. Tatăl lor l-a hotărât.  Era vara anului 1978, finala Roland Garros. O româncă, Virginia Ruzici, cucerea titlul de la Paris. Peste Ocean, undeva în America, o familia modestă urmărea finala la televizor. Richard Williams, deţinătorul unei firme de securitate, a avut o tresărire ca o revelaţie atunci când a auzit că românca a câştigat într-o săptămână 40.000 de dolari, o sumă fabuloasă pentru viaţa lor modestă. A doua zi, a verificat informaţia. A cumpărat un ziar, dar nu s-a mulţumit cu atât. Înainte de a începe ceva, orice, a vrut să aibă confimarea. A mers în redacţia ziarului să se convingă că ceea ce au scris jurnaliştii este adevărat, că se poate câştiga atât de mult din tenis, cât un imperiu pentru el. Iar după ce s-a convins şi-a pus în minte ca el să fie “arhitectul” noului imperiu.

Richard Williams a luat totul în serios, nu era doar o idee de afacere, construia un destin. De fapt, destine de campioane. Richard Williams a mers acasă şi i-a spus soţiei sale, Oracene, o asistentă medicală, că trebuie să mai facă doi copii. Vor fi campioni. Ca-ntr-o poveste aşa avea să fie. Doar că mulţi ani mai târziu, după multă durere, sacrificii, dăruire fizică şi psihică.

Richard Williams

Cum a construit tatăl destinul de campioane al surorilor Williams 

În 1979, Oracene Williams era însărcinată cu o fetiţă. Venus. Când s-a născut, în vara lui 1980, tatăl avea deja planul pentru ea. Se… “specializase” deja în tenis. Citise foarte mult despre tenis, a făcut tot posibilul să intre în contact cu antrenori de tenis, să afle de la ei ce e mai important în pregătirea unui jucător, a cerut sfaturi şi-a făcut propriul plan. A creat faimosul plan de 78 de pagini. Era strategia de lucru, de antrenament, de pregătire psihică şi fizică. Între Venus şi Serena este o diferenţă de vârstă de doar un an. Ca de pe hârtie parcă i-au ieşit planurile americanului Richard Williams. Avea două fetiţe apropiate ca vârstă cu care a început să lucreze fix aşa cum şi-a dorit şi s-a pregătit el.

În cartea Serenei, On the line, mareea campioană povesteşte despre antremanente. Erau altfel. Tatăl inventase jocuri pentru ele, jocuri cu strategie clară. Se le fixeze în minte că orice ar face trebuie să câştige, că ele sunt campioanele lumii. Venus şi Serena erau “bombardate” cu mesaje motivaţionale. Unele erau scrise chiar şi pe gardul casei. În cartea autobiografică, Serena povesteşte despre un mesaj care sintetizează bine ceea ce tatăl crease pentru ele. O lume în care erau doar ele. Iar ele erau campioanele:  “Daca dai gres în aţi face un plan, planifici să dai greş! Crede! Eşti o învingatoare!”

venus williams

Venus, sora mai mare şi deschizătoare de drumuri

Nimic nu a fost uşor, povesteşte Serena care îşi divinează familia. Cu o sinceritate debordantă, povesteşte în cartea sa despre marile încercări. Ne vom opri asupra problemelor discriminatorii. Erau fete de culoare, Serena avea probleme şi cu greutatea, şi cu înălţimea. E mai scundă cu 10 centimetri decât sora ei. Dar, ca un protector, a fost mereu lângă ele tatăl lor. Care nu s-a grăbit nicio clipă, nu le-a scos înainte în marile turnee ale lumii, doar pentru a-şi dovedi sieşi că se poate. Nu! A aşteptat! A construit ca un tată, gândindu-se la ce efect ar putea avea un eşec asupra unor copii. Venus a jucat pentru prima oară într-un turneu profesionist la 14 ani. A fost doar o încercare, pentru că tatăl a întors-o la antrenamente, să construiască un viitor solid. Venus avea să joace în ceea ce înseamnă tenisul lumii abia la 17 ani. În anul de debut, 1997 a participat la 14 turnee, iar noul nume a ajuns uşor pe locul 22 mondial. La US Open era prima jucătoare din lume, din anul 1978 până atunci, când o sportivă venită din calificări s-a oprit abia în marea finală. Ca un an mai târziu, tânăra Venus să câştige în faţa numărului 1 mondial de atunci, Martina Hingis şi să intre în top 10 WTA.

serena williams

Serena, sora din umbră care a ieşit în faţă şi străluceşte

Venus a ajuns numărul 1 mondial în februarie 2002. Tot timpul, Serena a fost lângă ea. Chiar ea a povestit de mai multe ori că prindea putere din meciurile surorii ei, iar atunci când Venus pierdea, intra în teren cu gândul de a răzbuna înfrângerea surorii sale. Stilul de viaţă, modul de gândire se reflectă perfect în rezultate. În acelaşi an, 2002, Serena îşi surclasa sora şi devenea ea, în luna iulie, cea mai bună din lume. Între 2002 şi 2003, tenisul de mare clasă a însemnat confruntarea dintre cele două surori. Între vara lui 2002 şi iarna lui 2003, adică începând cu Roland Garros şi până la Australian Open, cele două şi-au dispustat trofeul în finală. Serena a câştigat şase finale de Mare Slem în faţa sororii ei mai mari. Astăzi, Venus încearcă să revină după multe accidentări grave, după multe reprize de pauză, din cauza problemelor medicale. Sincopele i-au adus inconstanţă şi în joc, abia acum, după aproape un deceniu de pauze şi reveniri, Venus începe să-şi regăsească stilul. În timp ce Serena este tot numărul 1. Dar nici viaţa ei, de mare campion, nu e aşa de uşoară şi frumoasă precum sună titlu de campion absolut. Serena s-a luptat multă vreme cu depresia şi cu lipsa de entuziasm. Ambiţia şi spiritul ei motivaţional au fost puse în pericol. A fost chiar la un pas de abandon absolut. Dar tot sora Venus a fost cea care i-a întins cea mai importantă mâna. Mâna încrederii, iubirea nepreţuită de soră şi încrederea că ajutorul oferit de către soră este cel salvator. A acceptat sfatul lui Venus de a vorbi cu un specialist, şi-a revenit după un an 2014 nu formidabil, iar în 2015 pare să aibă un scop care să o păstreze cu adevărat în istorie. Să repete cea mai mare perfomanţă a vieţii ei. Să aibă toate tilurile de Grand Slem în acelaşi timp. Să fie, timp de 12 luni, campioana en-titre absolută. O lecţie de succes care se defineşte în mesajele ei simple pe care le păstrează mereu cu ea: Crede! Fii un câştigător! Fii umil! Spune mulţumesc!

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook: