Home Opinii Unde îşi doresc refugiaţii să ajungă şi de ce România nu e...

Sursa Foto: MTI via Budapest Business Journal

Criza refugiaţilor a devenit o criză a umanităţii. Fără exagerări, valul de imigranţi e văzut ca o ciumă peste Europa. Sutele de mii de oameni încercă, în fiecare zi, disperaţi să fugă de pe pământul lor natal, acolo unde, la propriu, sunt speriaţi de bombe. Au fugit de război şi bat la porţile Europei, unde sunt primiţi cu blindate, cu gaze lacrimogene şi li se înalţă în faţă garduri cu sârmă ghimpată.

Europa bogată, Occidentul fermecător pentru cărţile de istorie se declară mai degrabă pregătit de un al treilea război mondial, decât să facă loc refugiaţilor din îndepătatul Orient.

În faţa exodului de proporţii biblice, cum nu a mai fost văzut după al doilea război mondial, se incită la ură, rasism şi, de ce nu i-am spune până la urmă, la nepăsare criminală. Părinţi cu copii în braţe îşi dau viaţa până ajung la o graniţă cu o ţară civilizată, care să-i primească şi pe ei. Numărul morţilor nu-l contabilizează nimeni. Se numără în schimb “sosirile”.

În definitiv, unde vor refugiaţii să ajungă?

Aceşti oameni ştiu că e totul sau nimic acum. Vor avea o nouă viaţă sau vor muri. Sunt săraci şi traumatizaţi, iar unii dintre ei sunt negri şi musulmani. Europa dă cu adevărat testul civilizaţiei şi totul arată că l-a picat. Dar dacă Europa nu îi vrea, ei sunt disperaţi şi vor în Europa! Cum s-ar spune, aleg răul cel mai mic. Caută ţara dezvoltată, care poată să susţină  un ajutor social, să le ofere un adăpost şi o masă caldă. Şi unde şi-ar putea face un rost.

Marea Britanie, Germania, Franţa, Austria, Suedia şi Norvegia sunt destinaţii finale pentru valul de imigranţi. Visul refugiaţilor. Din cei peste 300.000 de refugiaţi care au ajuns pe bătrânul continent, puţini s-au aşezat deocamdată acolo, unii vor ajunge, alţii probabil vor continua să-şi dea sufletul pe drum.

De ce nu încearcă imigranţii să se oprească mai aproape, pe drum, în România?

În primul rând, România e în blocul fostelor state comuniste. Veştile rele se împrăştie repede, iar refugiaţii au auzit că ţara noastră nu îşi poate ajuta nici măcar cetăţenii care ar avea nevoie de alte tipuri de măsuri sociale, unele care să dezvolte cu adevărat nivelul de trai. Nu avem centre mari pentru refugiaţi şi mai există şi bariera limbii şi, mai ales, a locurilor de muncă ce se găsesc cu dificultate pentru români, darămite pentru un străin care nu cunoaşte limba şi nu are niciun rost în ţară.

Imaginea României în lume nu e una grozavă nici la capitolul toleranţei religioase. O ţară cu o majoritate covârşitoare ortodoxă face cu greu loc unor musulmani. Este suficient să ne gândim ce val de opinii a stârnit vestea construirii unei mari moschei în Bucureşti, deşi cele două situaţii nu pot fi comparabile.

În drama de proporţii istorice a refugiaţilor din Siria, Afganistan, Pakistan, Iran, Irak sau Eritreea finalul e încă departe.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Rețeaua de Știri pe Facebook: